”Cronică despre volumul de poezii ‘Egometría/Egometrie’ de Elisabeta Boțan scrisă de Jesús de Matías Batalla” - ” Reseña del poemario ‘Egometría/Egometrie’ de Elisabeta Boțan por Jesús de Matías Batalla”
Cronică despre volumul de poezii‘Egometría/Egometrie’ de Elisabeta Boțan scrisă de Jesús de Matías Batalla
Precum pictorii cu penelurile lor, poeții desenează cu
vorbe și versuri: vise, tablouri, coșmaruri, doruri, temeri, dorințe, critici,
plângeri... Cu vers măsurat sau liber, poetul pătrunde în profunzimea ființei
sale și zboară spre exterior pentru a înfățișa lumea sau pe el însuși, fie
căutându-se, fie după ce mai întâi s-a
regăsit.
Este ceea ce a făcut traducătoarea și scriitoarea româncă
Elisabeta Boțan în volumul său de poezii bilingv, româno-spaniol, ‘Egometría/Egometrie‘
(Editura Limes, 2016), în care cu o intensă subtilitate ne face să călătorim din
ființa sa până la univers, de la iubire până la nedreptatea socială, din
”catedrala copilăriei” până la moartea provocată de fanatismul religios.
Viața este un drum în care toți oamenii suntem
rătăcitori, condamnați să rătăcim, precum destinatarul versului ”ești condamnat
să rătăcești printre cuvintele mele”. Printre cuvinte și tăceri, pentru că
viața este compusă din amândouă. La fel și poezia. Arta din care poetul nu
se poate dezrădăcina, ca și cum aceasta ar fi patria sa, ancora care îl ține
legat de viață și de moarte.
Boțan o spune într-un mod clar și hotărât într-unul din
primele poemele ale cărții ‘Egometría/Egometrie‘: ”Poezia este unicul nostru
teritoriu/Dincolo de el nu existăm.”, în soarta unui destin hotărât deja de scriitor,
poetul, nu găsește scăpare. Cine este poetul? Cel care trăiește și moare între
versuri.
Cu siguranță, autoarea se desenează în acest volum de
versuri. Dar e posibil să se portretizeze pe ea însăși sau o altă ființă umană
prin versuri? Ce formă are desenul unei persoane, dacă ținem seama că nu suntem
doar trup și carne, ci și rațiune, gândire?
Cu certitudine, desenul metaforei, fără de care
scriitorii și poeții ar fi pierduți. Metaforele ce fac ca o persoană să fie
nevoită a rătăci prin ea însăși, așa cum relatează autoarea, obligată de cineva care îi oferă ”o hartă stelară de contrabandă”.
‘Egometría/Egometrie‘ este o călătorie introspectivă a autoarei, ce cântă iubirii, vieții, morții, familiei și universului. De asemenea, le cântă, lui Dumnezeu și păcătoșilor, înșelărilor, infamiei și Vestalelor. Își înalță vocea, uneori caldă, dar cu forță, sonoră și puternică alteori, împotriva nedreptăților.
Împotriva injustiției care se petrece în Kabul, și a celei
care face ca o fată de etnie romă să se sinucidă pentru că nu a fost lăsată să
studieze. Cântul împotriva injustiției, necesară pentru mulți în poezie,
cuprinde întinderea acestei lucrări poetice scrisă în cele două limbi pe care
autoarea le stăpânește, care expune similitudinea lor prin influența comună din latină.
Cititorul care are norocul să citească‘Egometría/Egometrie‘ va auzi în interiorul său vocea matură a
poetei, va călători cu ea prin paradoxurile și antagonismele existenței umane,
într-un magnific volum de poezii, o mostră din arta poeziei, printre cicatricile
vieții și se va reîntoarce la ”catedrala copilăriei”.
Dacă acest fapt este posibil, dacă nu am pierdut tot ceea
ce ne-a rămas de copil în măsura în care viața ne lovește cu abisuri și cu
fiecare dată de apropierea realității morții. Poate că e o dorință sau, poate,
o speranță. Poate, realitatea spiralei este viața.
Jesús de Matías Batalla y Elisabeta Boțan
en la presentación del libro ‘Egometría/Egometrie‘
de la Biblioteca Municipal Cardenal Cisneros
de Alcalá de Henares
|
Reseña del poemario ‘Egometría/Egometrie’ de ElisabetaBoțan por Jesús de Matías Batalla
Los poetas dibujan con las palabras y sus versos, igual
que los pintores con sus pinceles, sueños, retratos, pesadillas, anhelos,
temores, deseos, críticas, denuncias… Con verso libre o medido, el poeta se
introduce en lo más profundo de su ser para volar hacia al exterior y retratar
el mundo y a sí mismo. Buscándose o habiéndose encontrado previamente.
Esto es lo que ha hecho la escritora y traductora rumana
Elisabeta Boțan en su poemario bilingüe rumano-español ‘Egometría/Egometrie‘
(Limes, 2016), en el que con una poderosa sutileza nos hace viajar desde su ser
hasta el universo, desde el amor hasta la injusticia social, desde ”la catedral
de la infancia” hasta la muerte provocada por el fanatismo religioso.
La vida es un camino en el que todos los humanos somos
errantes, condenados, como el receptor del verso “estás condenado a vagar entre
mis palabras“, a vagar. Entre palabras y entre silencios, porque de ambos está
compuesta la vida. Y la poesía. Un arte del que el poeta no puede
desarraigarse, como si fuera su patria, el ancla que lo mantiene atado a la
vida y a la muerte.
Boțan lo manifiesta de forma clara y rotunda en uno de
los primeros poemas de ‘Egometría/Egometrie‘: “La poesía es nuestro único
territorio / Más allá de él no existimos“, en una suerte de destino ya escrito
y del que el escritor, el poeta, no puede escapar: quien es poeta, vive y muere
entre versos.
Con versos precisamente la autora se dibuja en este
poemario. ¿Pero es posible retratarse a sí misma o a un ser humano con versos?
¿Qué forma tiene el dibujo de una persona, si nos atenemos a que no somos únicamente
cuerpo, carne, sino también mente, pensamiento?
El dibujo, seguramente, de la metáfora, sin la cual los
escritores y los poetas estarían perdidos. Metáforas que hacen que una persona
tenga que errar en el interior de sí misma, como relata la escritora, obligada
por quien le ofrece “un mapa estelar de contrabando”.
‘Egometría/Egometrie‘ es un viaje introspectivo de la
autora, que le canta al amor, a la vida, a la muerte, al universo, a su
familia. Pero también a los pecadores y a Dios, a los engaños, a la infamia y a
las Vestales. Y alza su voz, cálida en unas ocasiones, pero fuerte, robusta y
poderosa en otras, contra las injusticias.
A las injusticias que suceden en Kabul, pero también las
que provocan que una niña gitana se suicide porque no la dejan estudiar. El
canto contra las injusticias, necesarios para muchos en la poesía, abarca la
amplitud de esta obra poética escrita en los dos idiomas que domina su autora,
que muestran sus semejanzas por su antepasado latino común.
El lector que tenga la suerte de leer
‘Egometría/Egometrie‘ escuchará en su interior la voz madura de la poeta,
viajará con ella por las paradojas y antagonismos de la existencias humana, por
un magnífico poemario, muestra del arte de la poesía, por las cicatrices de la
vida. Y retornará a la ”catedral de la infancia”.
Si es que es posible que eso ocurra, si no perdemos todo
lo que nos quedaba de niños a medida que la vida nos golpea con abismos y la
cada vez más próxima realidad de la muerte. Tal vez es un anhelo, una
esperanza. Tal vez, la realidad de la espiral que es la vida.
Comentarios
Publicar un comentario